O umbra de…..romantism

Astazi m`a lovit inspiratia, de fapt ma loveste mai des, dar uit cam in fiecare zi ca am si eu un blog in care pot sa`mi expun “creatiile”, sa`mi exprim ne/multumirile, sa`mi mai exersez scrisul, si in fine, sa`mi bag ce vreau in cine vreau si cand vreau.

Asta se vrea a fi un post pe care intentionam sa`l scriu acum cateva zile, dar m`a lovit o lene asa de mare…Ideea e ca veneam de acasa, si in microbuz am vazut doi batranei, cred ca erau sot si sotie.Nu am observat nimic special la ei cand am urcat.Dar, asteptand sa plece si masinuta noastra, am aruncat o privire in directia lor si am obsevrat ca batranica era muta.Nu asta m`a surprins pe mine, ci felul in care o privea el.Ii explica ceva sau vorbeau pur si simplu(nu inteleg limbajul mutilor) si se uita la ea cu o privire calda si plina de dragoste.Sincer, pana acum nu am mai vazut 2 oamneni in varsta privindu`se cu atata dragoste, desi am si eu bunici.Am ramas impresionta de privirea aceea si tot drumul m`am uitat la ei(cam nesimtita,deh), dar nu`mi puteam dezlipi ochii din directia aia.Era asa frumos sa-i vezi cum se priveau si cum vorbeau.M-au facut sa visez…sa ma intreb noi cum o sa aratam peste ani.Ce o sa se aleaga de dragostea dintre noi si omul care alegem sa ne impartim viata?Mi-am dat seama ca  nici trecere timpului, nici greutatile vietii nu le`a schimbat dragostea si privirea….Privirea aia….de indragostiti.

Noi nici nu avem 20 de ani si ne`a pierit de mult…Acum totul vine prea rapid, “iubim” pe cineva prea repede, mai ales daca are masinuta sau arata bine.Cu cat esti mai superficial si artificial cu atat mai repede “te iubesc”.

Am pierdut de mult notiunea de iubire….acum e intelesa gresit.

Acum…..acum totul e diferit, dar mai putem schimba ceva….mai avem timp…

Hai sa invatam sa ne tinem de mana si sa ne uitam cu dragoste…..

Fara rost!

Chestia e ca stiu pe cineva care scrie cuvinte aireau,nu-mi dau seama,poate eu,dar nu au rost,sau altcineva.Bate campii si bea cafea.Cert e cunosc pe cineva asemenea.Uneori se uita la iarba cum creste.Face monologuri pe care, ulterior le transforma in conversatii.Imaginare,de asemenea.E ciudat.Sunt ce nu au rost si nici rostite nu sunt.Probabil,sentimente.Imaginatia nu -i lipseste,din cate se vede la nori uitandu-se linistita din copacul cel mai inalt.Probabil o facineaza absolutul.Sa dea cuiva sa citeasca?Sau sa -si vorbeasca siesi.Ciudat,nu stie a face ce.E un vis.Fluturi,flori si lilieci.Da.Dilema.Sau nu.Mai bine lasa.Se gandeste la a iubi.Suna bine,dar fara logica.Hmm.logic,a iubi e logic a nu gandi.Simti.Boom.Raspuns corect.Daca ar avea cu cine impartasi a simti.E trist.Din iarba priveste cerul.Copacul.Vai!E printesa.E asa draguta.Ce are?Nimic special.A pierdut-o doar.Dansul.Cui?Fulgilor.A adormit.Splendid.Cuvinte fara sens,gandi ea!

 

Mall`ul,locul discuțiilor politice.

Pentru a ne relaxa dupa o oră jumătate de stat la facultate,in cazul meu că am întarziat,dar nu se pune că proful mă iartă că am ochi frumosi,în fine,deja am deviat de la subiect.După cum spuneam,eu și jumătatea mea blondă,Dănuța,pentru cei ce nu o știu am fost în mirificul nostru mall.La mine cum era prima oră din amiază(13:30)mi-era cam foame,Dănuța avea si ea pofta de shaorma(că tot vor aștia să pună taxă pe ea,să mâncăm pâna nu se scumpește),am hotărât să mâncăm înainte să intrăm în magazine să vedem ce mai e nou și ce reduceri mai au:)).Am făcut noi comanda,ne-am așezat frumos la masă la un pahar de vorbă,că mâncarea încă o așteptam.Și despre ce credeți că am vorbit?În niciun caz nu am purtat discuțiile noastre obișnuite despre ce se mai poartă,ce reduceri au la kenvelo,terranova sau alte prostii de magazine,nici despre:ai văzut-o pe aia cum e îmbrăcată,ci despre politică!Cum,mă politică?Pe lângă faptul că urăsc politica și sunt total și definitiv pararlelă cu ea,astăzi m-am enervat și mai rău.Oamenilor,trăim într-o țară care e pe ducă,pe limbajul tuturor.Ea oricum era pe ducă,dar acum și mai rău.Domnule președinte și dragi parlamentari,credeți că a concedia oamenii este soluția ideală de a ieși din criză?

Păi,v-ați gândit ce se întâmplă cu oamenii ăștia care muncesc de zeci de ani într-o instituție?Cu ce iși cresc ei copiii,cu ce iși paltesc ratele(cei care au),cu ce iși asigura traiul?O să concediați sute de bugetari,ce vor face aceștia?Vor ieși în stardă și vor protestea,își vor da foc sau mai stiu eu ce,vor crește jafurile….Asta vreți pentru țara dumneavoastră?Dar parlamentarii care ard gazul pe acolo degeaba,că și așa nu fac nimic bun pentru țara,nu au nicio idee despre ce se vorbește intr-o ședintă pentru că ei au alte activitați extraparlamentare, cum ar fi dormitul (că noaptea nu au avut timp) sau citesc cărți,măcar se cultivă,pe ei de ce nu-i concediați?Că din salariile lor fabuloase faceți mai multă economie și poate așa scăpati țara din criză și de oameni buni de nimic.Dar,normal de ei nu ne putem atinge.Dacă nu ar fi ei cine ar mai propune soluții minune de a scăpa de criză?Cine ar mai veni cu idei suparultrainteligente,gen Prigoană să transofmăm Palatul Parlamentului în Mall,că de e destul spațiu și parlamentarii puțini și în mall poate se mai duce omul la un pahar de vorbă despre politică,așa ca mine și Dănuța.Și era să uit,domnilor superpoliticienii unde sunt banii din salariul oprit bugetarilor?

   Ajung la concluzia că era mai bine pe vremea lui nea Nicu,când te obliga să muncești…măcar stiai că ai un salariu și o carte de mincă.

În fine,cum spune și Mircea Badea:trăim în România și asta ne ocupă tot timpul și vorba Moromeților:România trezește-te!

Si ca tot am fost in mall am facut si noi poze de “pitzi” in baitsa:

Cartea bate filmul..

Cel puţin,asta e părerea mea:cartea bate filmul.De ce?Păi,diferenţa dintre carte şi film este diferenţa:a-ţi imagina şi a vedea;între a gândi singur şi a avea propria viziune şi a ţi se spune cum şi ce să gândeşti prin viziunea regizorului.
Desigur,sunt şi persoane cărora nu le place să citească,preferă filmul,pentru că :”e mai simplu să vizionezi un film,decât să citeşti…spune ce are de spus şi gata,altul la rând.”
Bine,mai sunt şi exceptii când filmul bate cartea,dar mai rar.
De obicei,ecranizările nu redau în totalitate cartea,trec prea repede peste  anumite detalii,trăirile personajelor.Asta am putut să observ cel mai bine la la “Memoriile unei gheişe”,care este rezumatul-rezumatelor,ca film.Dacă aş fi văzut filmul făra să citesc cartea,probabil mi-ar fi plăcut.De exemplu:”casa cherchelită” e realizată ca ân carte,dar in film au arătat-o o secunda,ca toată copilaria,pregătirea ei pentru a deveni gheişa şi finalul care corespunde foarte puţin cu finalul din carte.
La fel şi în Twilight,cartea-10,şi filmul e de 10,dar regizorul nu transpune aşa bine personalitatea Bellei,iubirea pentru Edward,iubirea dintre ei.Şi exemplele de cărti bune şi filme mai puţin bune pot continua.
Bineînteles,cum am spus mai sus,unii preferă să vadă filmul(şi mai afirmă că au citit şi cartea),iar alţii să citească cartea şi să vadă şi filmul.

Oameni….şi oameni…

De ce ne atrag ca un magnet persoanele “rele”?…Cel puţin în cazul meu,dacă pe o raza de un km se află un om care m-ar putea ranii,minţi cu siguranţa aş trage le el,mai ceva ca polul sud cu polul nord al magneţilor.Ghinion sau?Cine ştie cum să-l numesc,dar nu mă pot “lecui” de el.
Nu înteleg şi nici nu mă înteleg cum poţi rămâne prieten sau iubi o persoană după ce ţi-a rănit şi ultimul colţişor din inimă.Ciudat,dar mai sunt şi persoane din astea…care iartă…sau încearcă.
Acum,(trebuie să recunosc, sunt mai grea de cap)nu-i inţeleg pe niciunii.Să-i întrebăm pe cei ce rănesc(să-i disecăm pe ei primii).I-aş întreba de ce au făcut sau fac asta,dar ,cu siguranţă ar răspunde:”nu ştiu”,”,mai contează asta acum”?
Pai,lasaţi-ma să vă spun că da,contează,chiar dacă ne faceţi mai mult rău explicându-ne cum si de ce,asta în cazul în care stiţi,că majoritatea dintre voi sunteţi mai confuzi decât noi.
În general,aceştia sunt băieţii,dar ei cred că au scuza:suntem baieţi.Şi ce dacă sunteţi băieţi,asta vă dă dreptul să faceţi ce vreţi?Mă întreb:voi cu ce parte a corpului gândiţi?Cu siguranţă “pantalonii” au luat locul creierului.
Şi la final ce ştie să spună creieraşul vostru:”Te iubesc şi  nu vreau să te pierd!Când am făcut asta nu gândeam aşa!Mi-am dat seama că pe tine te iubesc!Recunosc,am greşit şi îmi cer scuze!promit să nu mai fac asta!Ce scuze de doi lei şi vorbe scoase la indigo aveţi.!Voi chiar credeţi că noi suntem de gheaţă şi că o să vă iertam la nesfârşit?Pai,dragilor,vă spun că nu-i aşa….
Poate pentru noi sunteţi cele mai importante persoane din lume,poate că sunteţi omuleţii care ne faceţi să ne simţim cele mai importante şi drăguţe fiinţe şi că nu-i alta ca noi,poate ne topim ca nişte lumânărele când ne zâmbiţi,poate doar auzindu-vă vocea urcăm uşor pe norişori, şi deja suntem in al9 lea cer când ne spune-ţi :te iubesc!,dar cu toate astea avem şi noi limitele şi principiile noastre şi nu vă putem ierta iar,şi iar…
Problema voastră,a noastră,a tuturor e că nu constientizăm ce mult iubim o persoană decât după ce o pierdem…abia atunci ne lipseşte:vocea,zâmbetul,gesturile ei…ne lipsestş tot…toată ea.Aşa că,încercaţi să vă gânditi de 2x înainte să faceti un lucru:fie ca sunteti cel care raniti,fie ca sunteti cel care iertaţi,poate după asta va fi prea târziu să-l recuperaţi pe cel iubit.

Minciuni…

Ce este mai uşor:să minţim sau sp spunem adevarul?Din pacate, cei mai mulţi dintre noi alegem să minţim.De ce? Raspunsuri ….o multime,la fel ca şi motivele care ne determină să facem asta.
Nu cred că există om care să nu fi spus o minciună,fie ea cât de mică…chiar şi eu.Dar, sunt minciuni între minciuni,la fel cum sunt ţi oameni între oameni.
Minţim…minţim….şi iar minţim.Pornim de la o minciună mică,aproape neobservabilă,dar pentru a o face credibilă trebuie să mai spunem alte 10….şi uite aşa se formeaza un” lanţ al slabiciunilor” sau “minciunilor” din care greu mai ieşim.
Unii minţim pentru a părea ceea ce nu suntem,pentru a nu părea “uncool” în faţa altora,in general,în faţa prietenilor,acestea sunt,să le zicem “minciuni minore”.Alţii,pentru că aşa sunt ei,minciuna fiind un lucru natural,o “calitate” a lor.Sunt atât de naturali când mint încât nu îi trădează niciun gest,niciun cuvânt.Alţii mint pentru a’i “ajuta”,pentru a’i “proteja” pe cei din jur,cei iubiţi,acestora să le zicem “minciuni altruiste”
Fie ele “minore”,”altruiste”,minciunile tot miciuni rămân…şi au întotdeauna acelaşi efect:de a-i rănii pe ceilalţi şi de a ne desconsidera în faţa lor.
Sunt oameni care-şi construiesc relaţii,fie ele de prietenie,fie de dragoste,pe minciuni.De ce şi cum poţi să minţi persoana iubită….?!intrebaţi,probabil ne-ar justifica noua şi chiar lor insaşi:”nu mi-am dat seama că fac ceva greşit şi că îi fac rău,sau când mi-am dat seama de ce am făcut nu am avut curaj să recunosc.”
Minţim fără să ne gândim la celalalt,la răul pe care i-l putem face.Suntem atât de egoişti,încât ne gândim ce minciuni să spunem ca să-l păstrăm pe celalalt,să-l facem să creada că e cel mai important din viaţa noastră şi nu am fi în stare să-l rănim nicioadata.
Şi ce facem atunci când minciuna iese la iveala?Asta e amănuntul pe care îl uităm…că minciuna are picioare scurte…şi întotdeauna se află.Mai putem privi în ochii persoana minţită?
Şi încrederea,unde se duce încrederea?Credeţi că cineva o să-şi mai recapete încrederea in voi?
Eu cred că nu….sau in foarte puţine cazuri. Vedeţi,este unul dintre dezavantajele minciunii,asta dacă putem spune că minciuna are avantaje!Şi cum rămâne cu imaginea pe care v-o creaţi?,de oameni ipocriţi,nedemni de încredere,josnici,superficiali ,egoişti….
Dar pentru cei mai mulţi asta nu conteaza,din pacate….ei gândesc….ne iubeşte,ne iarta.
Si vedeţi,de ce nu preferam să spunem adevarul?A,să spui adevarul e mult mai greu şi dureros.E al dracu` de greu să recunoşti că ai greşit,mai ales când orgoliul este punctul tău forte.Din păcate,foarte puţini sunt cei care preferă să spună adevarul în orice situaţie.Restul, aleg calea cea mai uşoara…minciuna.Insă,nu-şi dau seama cp alegând aceasta cale riscă să rămân fără prieteni şi fără oamenii iubiţi.